Ziarul „Corespondenţa provincială”, în „tabloul şcolilor şi elevilor din 1874”, arată anul 1860 ca dată a înfiinţării Şcolilor nr. 2 şi nr. 3 de băieţi din Piatra-Neamţ (Verşeanu Gh., Op.cit., pag.61). Şcoala primară nr. 2 de băieţi este deschisă la şcoala particulară de băieţi a diaconului N. Ionescu din mahalaua Precista, iar Şcoala nr. 3 de băieţi, înfiinţată în Valea Viei, a fost mutată pe la 1867, în cartierul Mărăţei, unde funcţionează şi astăzi.
Actuala Şcoala nr.2 din Piatra-Neamţ este continuatoarea în timp a Şcolii nr.3 de băieţi, înfiinţată în ziua de 25 septembrie 1860, în Valea Viei. Primul institutor al Şcolii nr.3 de băieţi a fost G. Sandovici, numit prin Ordinul ministrului Cultelor si Instrucţiunii Publice din Moldova nr.14210 din 31 octombrie 1860.
De la început şcoala a funcţionat în case închiriate, mici, rele şi întunecoase. Având în vedere condiţiile din acea vreme, cam pe la 1867 “Comuna urbei Piatra” a închiriat pentru şcoală casa familiei “Prasa”. Până în septembrie 1898, şcoala a funcţionat în acest local impropriu, insuficient, întunecos, cu pereţii subţiri şi slabi.
,,În unele locuri, temelia casei lipsea, pereţii fiind lăsaţi în pămînt. Din această cauză, nivelul solului era mai sus decît nivelul claselor, asfel că atunci cînd ploua apa se infiltra în pămîntul de sub podeală, producînd mucegai.”
După ce timp de 38 de ani şcoala a funcţionat în spaţii închiriate de Primărie, improprii din punct de vedere al spaţiului şi al condiţiilor igienice, în septembrie 1898 şcoala a primit un nou local, denumit în prezent Corpul B, cu patru săli mari de clasă şi cancelarie. La serbarea inaugurală din 20 septembrie, a participat şi ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii Publice, Spiru Haret.
“Duminică, 20 septembrie 1898 a fost o zi fericită pentru şcoală pentru că, după 38 de ani, comuna îi încredinţează un local nou, bun, spaţios, higienic, cu patru săli mari în care încăpeau 320 de copii, cîte 80 în fiecare clasă.
Şcoala mai dispunea de cancelarie, bibliotecă, antret şi vestibul mare, grădină mare închisă cu grilaj de lemn şi cu fîntînă în curte.” (Monografia Şcolii Generale Nr.2 Piatra-Neamţ, Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I,1985, disciplina istorie, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, Facultatea de istorie- filozofie).
Timp de peste 50 de ani, elevii Şcolii de baieţi nr.3 au învăţat la lampă şi la lumânare, atunci când lumina naturală nu era suficientă. De aceea, o preocupare deosebit de importantă pentru institutorii şcolii, sub conducerea directorului Gh. Nicolau, a fost instalarea luminii electrice, mai ales că ea exista în oraş la începutul secolului al XX-lea.
Instalaţia electrică a fost montată în toamna anului 1911 de către electricianul şef al comunei Piatra-Neamţ, împreună cu ajutoarele sale, atât la localul şcolii cât şi la locuinţa directorului.
O altă problemă, la fel de importantă ca şi iluminatul electric, însă mult mai veche, a fost aceea a asigurării apei de băut. Mai bine de o jumătate de secol, apa potabilă pentru elevi a fost scoasă din fântâna şcolii şi păstrată în butoaie de lemn sau de tablă care, pe de o parte, nu păstrau calitatea apei, iar pe de altă parte, se stricau foarte des şi necesitau reparaţii sau înlocuiri. Racordarea şcolii la reţeaua de apă potabilă a oraşului s-a realizat la 16 iunie 1912.
După intrarea ţării noastre în război, localul Şcolii de băieţi nr.3, ca de altfel, toate localurile de şcoli din Piatra-Neamţ, a fost transformat în spital militar. Întregul local al şcolii, cu toate dependenţele sale, şi mai apoi şi locuinţa directorului, au fost luate, în septembrie 1916 pentru trebuinţele Spitalului de contagioşi nr.428. Şcoala a revenit în propriul ei local la 1 iulie 1918.
Cu începere de la 1 septembrie 1948, Revizoratul Şcolar Neamţ, prin adresa 7011 din 3 octombrie 1948, informează şcolile asupra schimbării denumirii lor. In acest context, Şcoala nr.3 băieţi şi nr.3 fete au fost contopite în Şcoala nr.1 mixtă, cu opt posturi, condusă de directorul Constantin Mihăilescu.
Cadrele didactice de la Şcoala nr.1 mixtă au fost preocupate de instruirea şi educarea elevilor, dar şi de propria lor perfecţionare, astfel încât unii şi-au continuat studiile, din învăţători devenind profesori de limba şi literatura română, matematica, etc.
Cadrele didactice ale şcolii au alfabetizat un număr însemnat de oameni ai muncii de la fabrica „Reconstrucţia”, „8 Martie”, Fabrica de pâine şi Spital. Cursurile se desfăşurau fie în localul şcolii, fie la locul de muncă al cursanţilor.
Începând cu luna ianuarie a anului 1954, denumirea şcolii s-a modificat, devenind Şcoala de 7 ani Nr.1 mixtă, iar cu sfârşitul lunii august anul 1954, devine Şcoala de 7 ani Nr.2 mixtă.
De la 1 septembrie 1974 primeşte denumirea de ŞCOALA GENERALĂ NR. 2 CU CLASELE I-VIII, avînd o bază materială compusă din 25 săli de clasă, 4 laboratoare, 2 ateliere si o sală de sport.
La 7 noiembrie 1998 s-a dat in folosinţă încă un corp de clădire cu 12 săli de clasă cu 3 grupuri sanitare şi 3 cabinete.
În ceea ce priveşte activitatea de învăţământ desfăşurată în cadrul Şcolii nr.3 de băieţi, între anii 1860-1863, şcoala a funcţionat numai cu clasa I, începând din octombrie 1863 s-a înfiinţat şi clasa a II-a, iar din septembrie 1864 a funcţionat cu trei clase şi cu trei institutori timp de 8 ani şi trei luni. Datorită creşterii numărului de elevi, se înfiinţează clasa a IV-a în anul şcolar 1894-1895.
Primii doi ani după darea în folosinţă a noului local de şcoală au reprezentat un salt în ceea ce priveşte numărul elevilor înscrişi în ultima clasă primară, un număr mai mare de elevi în clasa a IV-a înregistrându-se în anul 1914.
Prin Legea din anul 1924, învăţământul primar obligatoriu a fost generalizat la şapte ani, dar din lipsa elevilor, abia din anul şcolar 1926-1927, Şcoala Nr.3 de băieţi a funcţionat cu clasele I-VII.
După generalizarea învăţământului de 8 ani, începînd cu anul şcolar 1964-1965, şcoala a funcţionat cu clasele I-VIII.
Şcoala Nr.2 cu cls. I-VIII din Piatra-Neamţ a fost înfiinţată în anul 1860 sub denumirea de Şcoala Nr.3 de băieţi, cu clasele I-IV.
Prin Legea din anul 1924, învăţământul primar obligatoriu a fost generalizat la şapte ani, dar din lipsa elevilor, abia din anul şcolar 1926-1927, Şcoala Nr.3 de băieţi a funcţionat cu clasele I-VII.
Cu începere de la 1 septembrie 1948, Revizoratul Şcolar Neamţ, prin adresa 7011 din 3 octombrie 1948, informează şcolile asupra schimbării denumirii lor. In acest context, Şcoala nr.3 băieţi şi Şcoala nr.3 fete (care funcţionau ca instituţii separate, dar în acelaşi spaţiu) au fost contopite în Şcoala nr.1 mixtă cu opt posturi.
Începând cu luna ianuarie a anului 1954, denumirea şcolii s-a modificat, devenind Şcoala de 7 ani Nr.1 mixtă, iar de la sfârşitul lunii august, anul 1954, devine Şcoala de 7 ani Nr.2 mixtă.
După generalizarea învăţământului de 8 ani, începând cu anul şcolar 1964-1965, şcoala a funcţionat cu clasele I-VIII.
De la 1 septembrie 1974, primeşte denumirea de ŞCOALA GENERALĂ NR. 2 CU CLASELE I-VIII, având o bază materială compusă din 25 săli de clasă, 4 laboratoare, 2 ateliere si o sală de sport.
